BluePink XHost |
Servere virtuale de la 20 eur / luna. Servere dedicate de la 100 eur / luna - servicii de administrare si monitorizare incluse. Colocare servere si echipamente de la 75 eur / luna. Pentru detalii accesati site-ul BluePink. |
< elementul anterior | < pagina principală | elementul următor > |
Informații generale | ||||||||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Nume, Simbol chimic, Număr atomic | Fosfor, P, 15 | |||||||||||||
Serie chimică | nemetale | |||||||||||||
Grupă, Perioadă, Bloc | 15, 3, p | |||||||||||||
Densitate | 1823 kg/m³ | |||||||||||||
Culoare | alb/roșu/negru | |||||||||||||
Număr atomic CAS | 7723-14-0 | |||||||||||||
Număr atomic EINECS | 231-768-7 | |||||||||||||
Proprietăți atomice | ||||||||||||||
Masă atomică | 30,973761 u | |||||||||||||
Rază atomică | 100 (98) pm | |||||||||||||
Rază de covalență | 106 pm | |||||||||||||
Rază van der Waals | 180 pm | |||||||||||||
Configurație electronică | [Ne] 3s 3p | |||||||||||||
Electroni pe nivelul de energie | 2, 8, 5 | |||||||||||||
Număr de oxidare | ±3, 5, 4 | |||||||||||||
Oxid | acid slab | |||||||||||||
Structură cristalină | monoclinică | |||||||||||||
Proprietăți fizice | ||||||||||||||
Fază ordinară | solid | |||||||||||||
Punct de topire | 44,2 °C ; 317,3 K | |||||||||||||
Punct de fierbere | 276,9 °C ; 550 K | |||||||||||||
Energie de fuziune | 0,657 kJ/mol | |||||||||||||
Energie de vaporizare | 12,129 kJ/mol | |||||||||||||
Volum molar | 17,02×10 m³/kmol | |||||||||||||
Presiune de vapori | 20,8 | |||||||||||||
Viteza sunetului | ? m/s la 20 °C | |||||||||||||
Informații diverse | ||||||||||||||
Electronegativitate (Pauling) | 2,19 | |||||||||||||
Căldură specifică | 769 J/(kg·K) | |||||||||||||
Conductivitate electrică | 1,0×10- S/m | |||||||||||||
Conductivitate termică | 0,235 W/(m·K) | |||||||||||||
Primul potențial de ionizare | 1011,8 kJ/mol | |||||||||||||
Al 2-lea potențial de ionizare | 1907 kJ/mol | |||||||||||||
Al 3-lea potențial de ionizare | 2914,1 kJ/mol | |||||||||||||
Al 4-lea potențial de ionizare | 4963,6 kJ/mol | |||||||||||||
Al 5-lea potențial de ionizare | 6273,9 kJ/mol | |||||||||||||
Cei mai stabili izotopi | ||||||||||||||
|
Fosforul(din "phos"= lumină, "pherein"= a purta) este un element din tabelul periodic având simbolul P și numărul atomic 15.
Fosforul nu poate exista liber în natură deoarece are o mare afinitate pentru oxigen. Se găsește numai sub formă de compuși, mai ales fosfați. Principalul mineral care conține fosfor este apatita. Totodată se află în corpul plantelor și animalelor sub formă de combinații anorganice(carapacea scoicilor, oasele vertebratelor) și sub formă de compuși organici(sânge, creier, păr, fibre musculare, gălbenuș de ou, lapte).
Fosforul a fost descoperit in anul 1669 de catre alchimistul german Hennig Brand din Hamburg. Acesta a supus niste reziduuri de urina la un proces de calcinare in retorta, in absenta aerului. Fosfatii din urina au suferit un proces de reducere sub influenta carbonului format prin pirogenarea resturilor organice continute. Hennig a descoperit proprietatea fosforului de a lumina in intuneric cu lumina albastra, numindu-l ”foc rece”. Denumirea de ”fosfor” provine de la termenul de origine greaca ”phosphorus”, ce inseamna ”purtator de lumina”. Ulterior, J.Kunckel in Germania si R.Boyle in Anglia redescopera procesul de obtinere. A. Lavoisier intuieste pentru prima data ca fosforul este un element chimic. I.Gahnn (1770), iar apoi Scheele (1777) semnaleaza prezenta elementului in oase.
Fosforul apare în mai multe modificații alotrope fundamentale, cum ar fi: fosfor alb, roșu, negru, cele mai importante forme fiind fosforul alb și fosforul roșu.
Din cauza solubilității în grăsimi, fosforul alb este toxic, spre deosebire de fosforul roșu. Fosforul alb în stare solida și lichidă are molecula formată din patru atomi de fosfor care ocupă vârfurile unui tetraedru regulat. Unghiurile de valență de 60 sunt mici, indicând o tensionare considerabilă a moleculei, ceea ce ar explica marea reactivitate a fosforului alb.
Spre deosebire de celelalte forme alotrope, fosforul alb este mult mai reactiv. Se aprinde ușor în aer și arde cu flacără gălbuie, formând pentaoxidul de fosfor(P2O5), formula moleculară corectă fiind P4O10:P4 + 5 O2EXCES → P4O10. Datorită ușurinței de aprindere, fosforul alb se păstrează sub apă.Acesta luminează verzui și foarte slab în întuneric, în prezența oxigenului din aer și a umidității. Fenomenul este cauzat de oxidarea produșilor inferiori de oxidare ai fosforului(P2O5→P4O10), fenomen numit chimioluminiscență. Cu F, Cl, si Br reacționează cu aprindere sau explozie, iar cu I mai lent:P4 + 6 Cl2→4PCl3; P4 + 10Cl2→4PCl5
Are o combinație lentă cu S la temperatura camerei și energică la temperatură ridicată:P4+6S→2P2S3; P4+10S→2P2S5
Reacția fosforului cu metale conduce spre formarea fosfurilor:P4+ 6Mg→2Mg3P2
Reacția cu vaporii de apă formează acid fosforic și hidrogen la temperatură mai mare de 250 °C:8P+32H2O→8H3PO4+5H2↑
Fiind solubil în grăsimi, fosforul alb este foarte otrăvitor. Având afinitate mare pentru oxigen determină dispariția lui din sânge. Introdus în stomac produce vărsături cu dureri mari și moarte. Ca antidot se recomandă oxid de magneziu, sulfat de cupru și altele.